0100

Ora în care şi noi am fost 1, noaptea în care ne-am pierdut privirile şi gustul tău a devenit gustul meu. Umbrele noastre deja făceau sex, trupurile făceau dragoste iar noi pur şi simplu ne zâmbeam unul altuia. Tu nici nu ţi-ai început cafeaua când eu deja o terminasem…

O sută de minute te-am privit după, iar eu în acest timp eram un zero pus în faţa titlului…

Am plecat fără să-ţi zic nimic deosebit, dar am lăsat dorinţa în fumul de ţigară. Şi nici măcar nu te-am atins, să ştiu că eşti reală…

Anunțuri

13 răspunsuri to “0100”

  1. Gelu Says:

    Doar atat… :)

  2. clint Says:

    trairile astea onirice te fac sa pari un poet atata de viu…

  3. Alex Says:

    Iar lipsa lor când nu sunt „poet” mă fac să par de gheaţă… brrr

  4. lamaie Says:

    daaa… :)

  5. silvia Says:

    fumul de tigara dispare eventual dar mirosul lui te urmareste oriunde ajungi

  6. ofsummer Says:

    beautiful, very intense, intelligent and dreamy, love it.

  7. Matei Says:

    misto! mi-a placut!

  8. Nikoleta Says:

    Esti real ?:) Pari din alta lume , o lume mai buna….

  9. Alex Says:

    Am şi eu realitatea mea…

  10. Roxana Says:

    Fara cuvinte..nici nu stiu cum de am dat pe blogul tau dar as repeta „greseala „ cu mare placere !

  11. Ana Says:

    foarte mijto:D

  12. Andreea Says:

    superb!

  13. kitty Says:

    super

Comentariile sunt închise.