Primul, cel dintâi

Prima gură de aer. Ciudată, dar m-am obişnuit. Primul pas ce nu m-a dus nicăieri, primul cuvânt ce n-a însemnat nimic dar totuşi l-am ţipat. Primul zâmbet, inconştient şi ireal. Prima minciună şi ultima. Primul ochi vânăt, primul pumn dat, prima fugă, mersul pe bicicletă, sărutul, palma, prima iubire prima floare prima poezie…

Primul fum. Ciudat, dar m-am obişnuit. Pot sa fiu egoist şi să zic că nu sunt dependent de nimic, când de fapt, sunt dependent de viaţă. Primul post, primul cuvânt care nu m-a dus nicăieri dar totuşi l-am scris apăsat. Acum nu mai zâmbesc conştient că în viaţă fiecare dependenţă se repetă, mă loveşte mai tare, sunt mai ameţit de acest miraj şi intoxicat până când supradopajul mă face inutil, mai mort puţin…

Anunțuri

2 răspunsuri to “Primul, cel dintâi”

  1. Nikoleta Says:

    Sunt dependenta de randurile tale…

  2. BadWolf Says:

    mia placut f mult

Comentariile sunt închise.