Natural Born Killers

Toţi oamenii sunt răi. E ceva ascuns, obturat de către firea noastră umană, dar există în fiecare. Ne naştem cu el, cu mărul otrăvit al lui Adam şi ne lăsăm seduşi de coapsa Evei. Orice om greşeşte, face o crimă, minte ca să fie mai bun, cum orice păcătos se pocăieşte… crezând că se poate lăsa de vicii.

Seducţia atinge absolutul prin crimele făcute de Mickey şi Mallory Knox. Filmul este o capodoperă, Tarantino îşi spune cuvântul prin limbă de şarpe, replica indianului, iar ucisul e doar un mod de a spune “I love you, Mal”…

Muzica se potriveşte cu mesajul puternic al filmului, vocea şi începutul fiind absolut superbe.

Leonard Cohen - Waiting for the Miracle

 

Videodrome

Am fost dependent de televizor, de fluxul de informaţii inutile ce-mi bombardau neuronii… Doza mea de realitate era un film, capacitatea de dezvoltzare mintală astfel diminuându-se… Trăiam odată cu personajele, cu prezentatorii şi acele ştiri de violenţă. Creierul meu era saturat şi singurele funcţii care îşi mai aveau rostul erau cele motorii…

Long live the new flesh!

Violenţa întotdeuna a atras creierul uman, omul mereu având o sete continuă pentru macabru. Este instinctul primar, de supravieţuire, de a ucide pentru supremaţie şi pentru perpetuarea celui puternic… astfel specia evoluează. Societatea suprimă acest instinct dar televiziunea, în ultima jumătate de secol, o continuă în subconştient, dezvoltând-o ca pe un cancer în minţile noastre. Individul involuează şi este frustrat de pornirile sale animalice. Drogul nostru este televizorul, singurul lucru care ne sedează încă de mici şi ne îndoctrinează. De unde vine diferenţa dintre generaţii?…

Videodrome deschide aceste instincte în tine, te face dependent şi te transformă fizic. Păcat că previziunile acestui film din 1983 se arată încet şi subtil doar celor ce privesc imaginea de ansamblu… nu pe cea din televizor.

The Old Man and the Sea

Spre ruşinea mea, nu am citit această carte de Hemingway. Am văzut doar filmul. Nu sunt genul de om care se uită la filme cu 007 sau Bourne, cu mai vechii Arnold sau Van Damme… Îmi plac filmele psihologice, cu înţeles sau fără, despre natura umană. Bătrânul şi marea este un astfel de film. Nu-mi place să povestesc sau să dau orice fel de indiciu despre film, ar fi o măgărie. Pot doar să înclin o parte din tine să vrea să vadă acest film. Nu este un film despre bătrâni sau despre apă, pescuit şi undiţe. Ci unul despre perseverenţa umană, limitele mintale şi graniţa ce opreşte omul în planul fizic. Cât pot să îndur şi să aştept pentru visul meu, pentru menirea mea… pentru pacea mea sufletească…

o gură de aer

A trecut mult timp de când nu am mai scris. Nu pentru că m-am simţit mai gol, lipsit de ceva, ci pentru că eram un pahar prea plin şi prea hotărât să-mi aleg visele. Am terminat, sunt împlinit şi pot în continuare să îmi rezum gândurile pe o foaie, apoi pe blog.

Am visat de zeci de ori în fiecare zi şi fiece vis era un episod vechi, refăcut cu actori mai tineri, din scenariul sânge, cel original, neschimbat. Fiecare vis este un coşmar, dar m-am obişnuit prea mult cu realitatea ca să mă mai sperii… De obicei nu dorm mult, ca să nu visez, să nu am dureri de cap şi idei stupide… idei de blog.

Am (re)văzut multe filme bune, în ordinea de mai jos şi o să scriu despre ele.

• The old man and the sea
• Videodrome
• Seraphim falls
• Number 23
• Fight club
• Natural born killers
• Taxi driver
• Pulp fiction
• The lake house

Mi-am luat un aparat foto, Fujifilm S6500fd de la Carrefour, asta după ce am cautat tot Bucureştiul şi nu am găsit. Deci, va fi şi o rubrică foto pe acest blog, sper să vă placă tremuratul mâinilor mele şi obsesia unghiurilor abstracte…

Long live amators

Nu ştiu ce să pun ca banner… ideea cu textul din dicţionar mi s-a părut bună dar acum nu mai ştiu ce să zic. Sugestii?