Lipsa ta e o rană din care eu mă strâng sub forma unei dureri. Intunericul îmi străbate prin pleoape un cerc de stele.
Simt cum umbra îmi moare. Greutatea ei mă trage spre tine, între crăpăturile buzelor, îngropat.
Fata pe care o tot visez îmi şopteşte numele tău, ca şi cum ar vrea să mă repare. Dar ochii tăi mi-au fost muşcături arzânde-n inimă…
Trandafirul tău cu spini, tras prin buzele mele, a scos cele mai frumose nuanţe de roşu…
Simt că-mi ţin respiraţia sub apă de prea mult timp. Trebuie să zic ceva. Bule de aer îmi vin în minte.
Amintirile sunt un ţărm pe care n-o să mai ajung. Rămân urmele paşilor.
Artistul îmi desenează sufletul în creion. Bătăile inimii sunt mâzgălituri.
Te poţi pierde în ochii cuiva. Dar mai rău, te poţi pierde în ochii tăi…
Ne naştem singuri, murim singuri. Aparent trăim împreună…
Viaţa va găsi mereu un mod original de a te surprinde. De multe ori va fi şi neplăcut.
Oamenii sunt oameni şi nimic mai mult.
Orice decizie vei lua, va fi una greşită. Doar din teama de a nu greşi.
Nu există pedepse, ci doar consecinţe.
Prietenii sunt călători fără bilet în trenul vieţii. Doar tu mergi până la capăt…
Atunci când îţi merge bine, pregăteşte-te pentru ce-i mai rău.
Sunt ceea ce gândesc atunci când nu-mi controlez gândurile.
Visul e singurul din care pot să mă trezesc speriat, zicând a fost doar un vis…
Dezamăgirea vine din partea celor dragi, dar mai ales din partea ta. Iubirea la fel.
Încrederea e un lucru periculos, deoarece deschide inimi prea fragile.
Odată rupte, minţile nu mai pot fi cusute.
Am Fost Noi Fericiţi? Hai Spune.
Clădirile îmi ascund apusul sub culori reci, gri. Prin ferestre, doar un zâmbet de-ar mai fi, aş putea să-ţi suflu norii, ca de ziua ta, stele încoronate să se stingă…
Un ochi albastru îmi plânge greşelile pe străzi murdare. Am pierdut trecutul. Undeva prin buzunar, am găsit mărunt.
Ridic privirea şi văd fotograful. Zâmbesc pentru o clipă, cât durează poza, închid ochii şi rătăcesc oraşul.
Nori deasupra unei minţi îngândurate…
Încercând infinitul cu tine în gând…
ultima clipă din primul vis…
Sunt fericit. Cineva îmi citeşte gândurile. Acest copac bătrân, acoperit de nori, pe care doar eu îl mai observ. Aşezat la colţul străzii. Zi de zi, aşteptând să deschid fereastra şi să-mi absoarbă aburul gurii. Lăsându-mă apoi să-i curăţ trunchiul de bileţelele celor ce-şi jură seară de seară dragoste veşnică…
Din fiecare bileţel fac un avion de hârtie şi-l arunc de pe bloc de-a lungul străzilor. Am observat că pe cele pustii zboară mai mult, şi-abia apoi se înalţă la cer…
Iată că azi, atingând asfaltul de-atâta tristeţe, mi-a aruncat o coajă de viaţă. Am ridicat-o timid, uitându-mă-n jur, dar nu era nimeni să vadă. Toţi se uitau spre cer şi păreau fericiţi. Şi din norul ce ne acoperea, mii de petale se revărsau asupra noastră. Însă abia când s-au aşternut pe asfalt am recunoscut acele bileţele de dragoste…
Şi i le citesc şi astăzi bătrânului copac. Şi fiecare înţeles, într-o floare sau într-o frunză se-avântă, astfel că, zi de zi, el acoperă totul, încât până şi oraşul pare o scorbură, iar eu, un corb ce-i aprinde lumina…
sunt păsări ce se hrănesc noaptea,
se ascund în oamenii ce rătăcesc pe străzi
şi pe sub haine
cu ciocul
imită bătăile inimii…
În visul meu eram un nor străpuns de razele tale… Până când ţi-am simţit buzele mentolate şoptindu-mi:
- Somnorosule, vrei cafea?…
Astfel, dimineaţa, când deschizi fereastra, mă simt inundat de toate gândurile ce au spălat străzile în timp ce noi dormeam. Aerul rece mă face să fiu precum balonul desprins din mâna ta…
Cel pe care l-ai sărutat pentru ultima oară…
Îmi reiau cafeaua cu mentă… Şi viaţa…
Toată noaptea m-am gândit la tine dorindu-mi să mişc lumea
cu sentimentele mele de om ce stă la fereastră
şi judecă universul vorbind cu o cană de vin
şi poate că tu dormeai ori tuşeai respingând viaţa
undeva într-o garsonieră de pe splaiul unirii
la parter cât mai departe de stele
însă adineaori când a trecut primul tramvai
am înţeles că veghea mea a luat sfârşit
fiindcă tu te poţi trezi liniştită
întinzându-te ca o pisică
ce s-a visat deasupra oraşului.
din cer
cazi
roşu
|
