L-am avut. Mi-a stat pe buze ca un fluture, hrănindu-şi setea din dorul pentru tine…
L-am pierdut unui necunoscut pe stradă.
L-am găsit undeva în mine, strâns într-un colţ, ferindu-se de celelalte gânduri.
L-am zâmbit.
L-am avut. Mi-a stat pe buze ca un fluture, hrănindu-şi setea din dorul pentru tine…
L-am pierdut unui necunoscut pe stradă.
L-am găsit undeva în mine, strâns într-un colţ, ferindu-se de celelalte gânduri.
L-am zâmbit.
27 octombrie, 2008 la 22:01
super..mi-era dor sa scrii ceva :)
28 octombrie, 2008 la 10:15
atunci…zi cu zambet si soare sa fie!
28 octombrie, 2008 la 20:02
l-ai zambit… si a fost ultimul…
4 noiembrie, 2008 la 17:51
avem nevoie de putina poezie in viata. ma bucur ca mai exista si prin bucurestiul nostru actual.
5 iulie, 2009 la 13:16
esty meserie
11 iulie, 2009 la 19:21
da…foarte frumos
23 octombrie, 2009 la 17:20
POEZIA ESTE HRANA SUFLETULUI!Ma bucur ca ti-ai pastrat candoarea si sensibilitatea .