Clădirile îmi ascund apusul sub culori reci, gri. Prin ferestre, doar un zâmbet de-ar mai fi, aş putea să-ţi suflu norii, ca de ziua ta, stele încoronate să se stingă…
Un ochi albastru îmi plânge greşelile pe străzi murdare. Am pierdut trecutul. Undeva prin buzunar, am găsit mărunt.
Ridic privirea şi văd fotograful. Zâmbesc pentru o clipă, cât durează poza, închid ochii şi rătăcesc oraşul.
Nori deasupra unei minţi îngândurate…
13 mai, 2008 la 20:58
norii curata ;)
19 iunie, 2008 la 16:35
Somehow i missed the point. Probably lost in translation :) Anyway … nice blog to visit.
cheers, Inconstant!!
1 iulie, 2008 la 13:41
foooooarte frumos cer :)
7 iulie, 2008 la 10:04
Reusita fotografie…:)
14 iulie, 2008 la 18:51
Doamne…este absolut superb ce scrii!Pur si simplu nu pot sa inchid pagina si sa-mi vad de ale mele.Nu stiu daca ai nevoie de oameni care sa-ti admire cuvintele,gandurile pentru ca tu ar trebui sa fii constient de faptul ca esti genial!Abia astept sa (te) citesc again,again and again!
23 august, 2008 la 23:38
Imi place mult aici la tine… Fotografii frumoase, cuvinte de suflet… Te-am adaugat la blogroll :)
27 august, 2008 la 10:11
in urbea asta gri nimeni nu mai reuseste sa zambeasca
27 august, 2008 la 22:50
norii sunt cearsaf pe soaree..
doamne..declar oficial ca m-am indragostit :)
4 septembrie, 2008 la 22:33
Poza este superba….Acolo sus este Raiul pe pamant…:) Pe curand!
6 octombrie, 2008 la 21:59
Esti cu siguranta un om special…cuvintele tale mi-au facut sufletul sa tresara..as vrea un om ca tine in viata mea
6 octombrie, 2008 la 22:00
cine esti? scrie-mi kamy_kamy81@yahoo.com
14 ianuarie, 2009 la 20:19
fotografia e foarte buna
22 iulie, 2009 la 23:34
very nice photography