În visul meu eram un nor străpuns de razele tale… Până când ţi-am simţit buzele mentolate şoptindu-mi:
- Somnorosule, vrei cafea?…
Astfel, dimineaţa, când deschizi fereastra, mă simt inundat de toate gândurile ce au spălat străzile în timp ce noi dormeam. Aerul rece mă face să fiu precum balonul desprins din mâna ta…
Cel pe care l-ai sărutat pentru ultima oară…
Îmi reiau cafeaua cu mentă… Şi viaţa…
3 martie, 2008 la 22:18
imi place… toate imi plac…
25 august, 2008 la 17:55
frumos :)
28 august, 2008 la 19:46
da, frumos, parca e scris de un adolescent de 15 ani…tot blogul…
28 august, 2008 la 20:29
Mă bucur că l-ai citit pe tot…
5 noiembrie, 2008 la 15:14
superb…
PS: suna tare bine “buze mentolate”… :)
25 ianuarie, 2009 la 18:08
superb