Aerul era atât de plin de viaţă încât nu cutezam să respir, să-l omor…
La început mi-a fost mai greu. Eram prins de o placă străină, ce nu mă purtase nicăieri, niciodată. Atunci teama de a da greş m-a cuprins, iar când mi-a dat drumul, eram deja pe pârtie. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să nu-i ascult pe ceilalţi, aşa că am pus placa drept şi am prins viteză. Încă nu ştiam să mă opresc…
Simţeam adrenalina. Era rece, ca un drog injectat pe fugă. Însă, inevitabilul s-a produs printr-un sărut de gheaţă. Am căzut. Durerile se închideau în frig şi încet mă ridicam singur din fuga nebună. Pentru o clipă am avut aripi adevărate deschise în aerul munţilor… Dar cineva mi le-a frânt şi în locul lor am să găsesc mereu vânătăi şi durerea unui vis neterminat…
Singur am învăţat să merg, să am încredere în mine. Am negat durerea şi am mers mai departe acolo unde în viaţă mă împiedicasem. M-am ridicat ori de câte ori am căzut pentru că nu era un joc al echilibrului, ci un antrenament al minţii în care fiecare ezitare mă îngropa mai mult în zăpadă…
Nu am reuşit să fiu cu placa de snowboard în zbor, dar la sfârşit am putut să mă desprind de gheaţă şi să fiu în aer cât să-mi îndeplinesc scopul: să devin (in)dependent!
Etichete predeal
16 martie, 2008 la 00:23
welcome to the club :)
doare dar secundele alea de adrenalina merita orice secunda de durere. by the way, ia-ti protectie de fund ca astea’s cazaturile cele mai dese si dureroase.
16 martie, 2008 la 01:21
Am căzut doar o dată grav, de tot. Şi am stat în zăpadă cam 10 minute, dar m-am ridicat şi am continuat. Mi-a luat aproape 2 ore să cobor prima oară pârtia. A doua oară am ţinut pasul cu gaşca, iar a treia oară pot să spun că nu am căzut mai deloc. Cred că intensitatea acelui moment şi nesiguranţa că vei face faţă aduc acea adrenalină în minţile noastre, dar pe măsură ce învăţăm şi ne adaptăm şi devenim mai buni senzaţia dispare. Ne obişnuim cu pericolul şi nu ne mai incită. Decât dacă mărim doza. Şi cum eu sunt genul care nu se poate abţine de la un drog periculos, nevoia de viteză, o să iau în considerare un echipament adecvat;)
3 aprilie, 2008 la 20:31
3 is the lucky charm :)
26 septembrie, 2009 la 13:38
buna!am citit toate aceste fragmente si chiar nu m-am putut abtine sa te intreb daca sunt scrise de tine…in cazul acesta,felicitari!
26 septembrie, 2009 la 13:46
Mulţumesc.