Un Crăciun târziu
6 ianuarie, 2008 — AlexTomata mă întreba acum mai mult timp care a fost cel mai frumos cadou de Crăciun. Aş putea să-l aleg pe cel care mi-a plăcut sau pe primul pe care mi-l aduc aminte dar parcă amănuntele nu mai sunt aşa de importante. Mi-au plăcut toate, fie că au fost roboţei care s-au uzat, tancuri teleghidate în războiul din sufragerie sau soldăţeii de plastic ce jucau şah lângă ceaşca de cafea a mamei.
Mereu când primesc un cadou redevin copil…
6 ianuarie, 2008 at 21:51
beautiful memories.
mie cel mai mult imi placeau cariocile, animalele din plus si cele gonflabile.
7 ianuarie, 2008 at 9:19
Mie imi placeau bomboanele alea fondante, cu poleiala si cu roz pe deasupra care se topeau in gura. Si-mi mai placeau si telefoanele din plastic :)
Indiferent care ar fi valoarea materiala a unui cadou, mereu va fi mai scump din punct de vedere afectiv!
7 ianuarie, 2008 at 19:38
cele mai frumoase cadouri sunt cele primite cand erai mic…
acum parca au alta valoare…ceva gen..falsa