“Aşează-te comod. Încearcă să nu te gândeşti la nimic.
1) Simţi ce bine e să-ţi placă să trăieşti. Lasă-ţi inima să se simtă liberă, prietene, deasupra şi dincolo de meschinăria problemelor care au atins-o. Cântă ceva din copilărie, încetişor. Închipuie-ţi inima crescând, până ce umple încăperea, apoi casa, cu o lumină albastră, intensă, strălucitoare.
2) Când ajungi aici, începi să simţi prezenţa prietenoasă a Sfinţilor în care credeai când erai copil. Bagă de seamă că ei sunt de faţă, venind din toate colţurile, zâmbind şi dându-ţi încredere şi speranţă în viaţă.
3) Reprezintă-ţi Sfinţii apropiindu-se, punându-şi mâinile pe capul tău, în timp ce-ţi doresc iubire, pace şi comuniune cu lumea…
4) Când această senzaţie este foarte intensă, simţi că lumina albastră e un flux care intră şi iese din tine, ca un râu strălucitor, în curgere. Lumina albastră începe să se răspândească în casă, apoi peste cartier, oraş, ţară şi învăluie lumea într-o imensă sferă albastră. Ea e manifestarea Iubirii Supreme, care se află dincolo de bătăliile de zi cu zi, dar care te întăreşte şi-ţi dă vigoare, energie şi pace.
5) Menţine cât mai mult această lumină răspândită deasupra lumii. Inima îţi este deschisă, răspândind Iubire. Faza aceasta a exerciţiului trebuie să dureze cel puţin cinci minute.
6) Ieşi progresiv din transă şi întoarce-te în realitate. Sfinţii vor rămâne aproape. lumina albastră va continua să strălucească deasupra lumii.
Acest ritual poate şi trebuie să fie făcut de mai multe persoane, e mai bine. În acesc caz, participanţii trebuie să…”
Exerciţiul Sferei Albastre – Jurnalul unui mag, Paulo Coelho
Am primit leapşa de la Cornelia, tocmai sus în pom de unde-mi cerea pagina 123 a primei cărţi de lângă mine. Cu un foşnet ironic s-a deschis. Motivele pentru care nu am terminat de citit această carte sunt “pictate-n stele…“
Cine doreşte poate să preia leapşa, sunt curios să aflu ce cărţi vă înconjoară.
6 ianuarie, 2008 la 21:49
exercitiul semintei si al vitezei iti plac? :)
6 ianuarie, 2008 la 22:10
Am apucat să citesc până acolo şi mi-au plăcut. La început. Cu viteza nu ştiu, mă simt mai bine în afara lumii decât încetinit de ea. Ajung mai repede unde doresc să pierd timpul. Dar tot am ochi pentru flori şi fete fără să întârzii:)
7 ianuarie, 2008 la 15:14
O sa-ti povestesc intr-o zi ce spun cartile de langa mine… inchise, fara pagini si fara timp… si poate atunci ai sa zambesti mai mult! Multumesc pentru urari! Chiar as avea nevoie de un an usor… usor, nu banal!
21 martie, 2009 la 20:16
stii ce mi s-a intamplat??plangeam pentru k mi-am adus aminte de tata…si de cat de mult am tinuit la el…si eram asa de suparata…si am scris pe google:”viata” si am gasit pagina ta…dupa 10 minute in care am citit am ajuns sa zambesc…si sa-mi dau seama k nu am d c sa fiu suparata…k viata merge inainte…si poate moartea tatalui meu a fost doar o opurtunitate data de Dumnezeu pentru a ma intari. iti multumesc ca scrii lucruri atat de frumoase…si iti multumesc si ca prin gandurile tale am reusit sa zambesc…:)
31 martie, 2009 la 13:21
cauta-ma