Mulţumesc celor care au scris aici, celor care mă citesc…
Am vrut să văd cu ce atrage blogul meu, ce-l face să existe în afara mea, pus aici pe un plan oarecum fizic. Să-l văd prin ochii voştrii :)
Eu acum am aterizat aici si pozele m-au captat imediat. La gandurile personale nu am cum sa comentez, desi ma gasesc si eu pierduta pe-acolo, cateodata.
eu cred că ai totuşi dacă nu o părere măcar o idee. hai, c-ar fi interesant de aflat şi ce părere au proprietarii de bloguri despre ale lor locuri de dat cu tasta. eu recunosc, fără al meu nu pot. e ca o extensie.
a! şi n-am zis de poze. foarte personale. aşa îmi par.
Mersi frumos.
Blogul meu este un efect straniu de creaţie pe care nu-l mai recunosc, un alter ego mai frumos. E un scurs al lacrimei interioare ce pătează… M-aş uita în oglindă şi tot nu aş putea spune ce văd.
ţi-am acceptat provocarea. şi ai fost şi primul comandant din noua mea categorie.
oglinzile sunt înşelătoare. eu cred că au propriile lor păreri şi ţin foarte mult la ele.
poate cândva o să scrii şi tu mai mult despre locul ăsta despre care spui că e un alter ego mai frumos.
Io am parerea: conform acestui blog, mie imi pari un trist. Nu stiu de ce, ca parca numai aici esti asa. Imi zicea profa de romana in liceu ca numai atunci cand suferi poti sa creezi ceva cu adevarat frumos. Din pacate atunci cand suferi creezi ceva trist. Nu e asa trista viata. As vrea sa vad la tine mai multa veselie si mai mult tu pe aici. Mai mult personal in blogul tau. Dar poate n-am inteles eu bine… cred ca e un blog de creatie literara si fotografica, nu?
n-ar trebui sa te intereseze ce credem noi, cititorii. adica, daca iti place si vrei sa scrii si sa pui poze (geniale) si sa fii un trist, cum zicea cineva, continua sa faci asta!
acum, desigur, depinde si ce vrei sa obtii in urma acestui blog. daca vrei o pojghita de faima printre internauti sau ca ei sa rezoneze cu tine si cu ce simti tu, trebuie sa ai altfel de blog.
p.s.: si blogul meu pare la fel de trist, am un numar mic de cititori care mai mult ma critica decat ma lauda, dar continui sa scriu.
in plus, mie imi place blogul meu! :P
si blogul tau imi place! ( de fapt, am si scris despre asta)
have a nice evening!
@ Silvia:
E mai frumos pentru că e o lume de vis. Atunci când o să visez o să scriu:)
@ Tomata cu scufiţă:
Eu sunt o fire pesimistă, nu văd partea plină a lunii şi asta îmi întunecă scrierile şi gândurile…
Cred că ce e frumos nu poate fi şi trist, chiar dacă a fost creat în suferintă.
@ Noni:
Scriu din plăcere, nu pentru mine, ci pentru cei ce sunt ca mine, sau cei
care apreciază un strop de oniric în viaţa lor. Şi mie îmi place blogul tău pentru că el cuprinde esenţa a ceea ce simţi, ce vrei să spui.
9 decembrie, 2007 at 21:43
mie imi place:) sensibilitate, iubire, dorinta, durere… frumos! foarte frumos!:)
9 decembrie, 2007 at 23:18
Din cand in cand poze geniale. Destul de des poze faine. Cateva insemnari personale.
Imi place!
10 decembrie, 2007 at 0:27
sunt convinsa ca stii deja ca mie imi place mult. ;)
10 decembrie, 2007 at 3:24
pufos uneori. ascuţit altădată. plin de tine, de ei, de ele, de ce vezi, de ce asculţi. întreg şi albastru. tu ce părere ai?
10 decembrie, 2007 at 21:12
Imi plac pozele foarte mult. Daca sunt facute de tine, felicitari! ;)
11 decembrie, 2007 at 3:37
Mulţumesc celor care au scris aici, celor care mă citesc…
Am vrut să văd cu ce atrage blogul meu, ce-l face să existe în afara mea, pus aici pe un plan oarecum fizic. Să-l văd prin ochii voştrii :)
11 decembrie, 2007 at 13:24
Eu acum am aterizat aici si pozele m-au captat imediat. La gandurile personale nu am cum sa comentez, desi ma gasesc si eu pierduta pe-acolo, cateodata.
12 decembrie, 2007 at 0:45
eu cred că ai totuşi dacă nu o părere măcar o idee. hai, c-ar fi interesant de aflat şi ce părere au proprietarii de bloguri despre ale lor locuri de dat cu tasta. eu recunosc, fără al meu nu pot. e ca o extensie.
a! şi n-am zis de poze. foarte personale. aşa îmi par.
12 decembrie, 2007 at 1:49
Îmbinare perfectă între gând şi imagine, sentiment şi cuvant! Permite-mi să te trec pe blogroll-ul meu ;)
12 decembrie, 2007 at 2:07
Mersi frumos.
Blogul meu este un efect straniu de creaţie pe care nu-l mai recunosc, un alter ego mai frumos. E un scurs al lacrimei interioare ce pătează… M-aş uita în oglindă şi tot nu aş putea spune ce văd.
12 decembrie, 2007 at 2:38
Poate din cauză că trebuie să priveşti zilnic în oglindă, sau după pauze mari, pentru a vedea dacă te recunoşti sau nu.
12 decembrie, 2007 at 14:04
ţi-am acceptat provocarea. şi ai fost şi primul comandant din noua mea categorie.
oglinzile sunt înşelătoare. eu cred că au propriile lor păreri şi ţin foarte mult la ele.
poate cândva o să scrii şi tu mai mult despre locul ăsta despre care spui că e un alter ego mai frumos.
12 decembrie, 2007 at 19:32
Io am parerea: conform acestui blog, mie imi pari un trist. Nu stiu de ce, ca parca numai aici esti asa. Imi zicea profa de romana in liceu ca numai atunci cand suferi poti sa creezi ceva cu adevarat frumos. Din pacate atunci cand suferi creezi ceva trist. Nu e asa trista viata. As vrea sa vad la tine mai multa veselie si mai mult tu pe aici. Mai mult personal in blogul tau. Dar poate n-am inteles eu bine… cred ca e un blog de creatie literara si fotografica, nu?
12 decembrie, 2007 at 19:51
n-ar trebui sa te intereseze ce credem noi, cititorii. adica, daca iti place si vrei sa scrii si sa pui poze (geniale) si sa fii un trist, cum zicea cineva, continua sa faci asta!
acum, desigur, depinde si ce vrei sa obtii in urma acestui blog. daca vrei o pojghita de faima printre internauti sau ca ei sa rezoneze cu tine si cu ce simti tu, trebuie sa ai altfel de blog.
p.s.: si blogul meu pare la fel de trist, am un numar mic de cititori care mai mult ma critica decat ma lauda, dar continui sa scriu.
in plus, mie imi place blogul meu! :P
si blogul tau imi place! ( de fapt, am si scris despre asta)
have a nice evening!
12 decembrie, 2007 at 21:16
@ Silvia:
E mai frumos pentru că e o lume de vis. Atunci când o să visez o să scriu:)
@ Tomata cu scufiţă:
Eu sunt o fire pesimistă, nu văd partea plină a lunii şi asta îmi întunecă scrierile şi gândurile…
Cred că ce e frumos nu poate fi şi trist, chiar dacă a fost creat în suferintă.
@ Noni:
Scriu din plăcere, nu pentru mine, ci pentru cei ce sunt ca mine, sau cei
care apreciază un strop de oniric în viaţa lor. Şi mie îmi place blogul tău pentru că el cuprinde esenţa a ceea ce simţi, ce vrei să spui.