Îţi laşi frunzele să-l otrăvească în culori de rugină până se întunecă şi clipeşte în unde de iris…
Degeaba te întinzi după mine, tot ca un copac ai să putrezeşti…
Am să-ţi dau înapoi toate aceste raze frumoase de iubire, ce mi le-ai reflectat sub frunze când ele erau verzi. În tine vreau să mă înec, în negrul ochilor tăi să pier pe vecie şi doar tu să-mi umezeşti scoarţa veche amăruie…
Etichete Carol
15 februarie, 2008 la 17:21
super marfa poze
4 martie, 2008 la 22:59
Incearca sa alergi in parcul asta (daca iti place, desigur) si vezi ce ganduri ai dupa.
13 martie, 2008 la 17:53
ma imaginez acolo … cred ca as ramane o buna bucata de vreme cu ochii cat cepele, sclipind .. si minunandu-ma ca un copil mic ..
Alex, cat de frumos ai reprezentat in cuvinte aceste imagini .. minunat