Poze din Sibiu (I)

slideshow sau poze

Un oraş trecut prin mine ca un trandafir de foc, încă arde o iubire, pentru el, sălbatic loc…

Am plecat spre Sibiu purtând doar de un sentiment al regăsirii. Am lăsat totul în praf şi vineri am făcut pe cineva să plângă. Eram deja pe drum… Vroiam o aventură, un oraş în care să mă pierd, plin de suspans, cu buze moi şi reci biserici. Pe drum am luat cu mine numai gânduri, fără cărţi despre existenţă, fără muzică de adorat… M-am luat pe mine, cu problemele şi rebusurile vieţii de completat. Simţeam asfaltul cum crapă sub greutatea lor…

Privind sec prin geam nu reuşeam decât să stârnesc zâmbetele unor fete ce nu-şi citeau cărţiile din mână. Le ignoram, nu înţelegeam de ce ele pot privi viaţa cu un alt zâmbet, altul decât cel fals. Nu le-am zis nimic, deşi se tot băgau în seamă. Eu nu citesc ziarele oamenilor şi categoric nu mă joc cu ei. Vroiam să fiu singurul ce doarme…

Timpul se scurgea mai încet decât razele lunii şi eu aveam o noapte fără vis. Ştiam că în dimineaţă mă voi trezi flămând după ea şi vom mânca undeva împreună din aceeaşi pizza, la un restaurant din centru. Gândurile m-au ţinut treaz în alt oraş, dar totuşi mai aproape decât eram cu zile-n urmă…