Un oraş trecut prin mine ca un trandafir de foc, încă arde o iubire, pentru el, sălbatic loc…
Am plecat spre Sibiu purtând doar de un sentiment al regăsirii. Am lăsat totul în praf şi vineri am făcut pe cineva să plângă. Eram deja pe drum… Vroiam o aventură, un oraş în care să mă pierd, plin de suspans, cu buze moi şi reci biserici. Pe drum am luat cu mine numai gânduri, fără cărţi despre existenţă, fără muzică de adorat… M-am luat pe mine, cu problemele şi rebusurile vieţii de completat. Simţeam asfaltul cum crapă sub greutatea lor…
Privind sec prin geam nu reuşeam decât să stârnesc zâmbetele unor fete ce nu-şi citeau cărţiile din mână. Le ignoram, nu înţelegeam de ce ele pot privi viaţa cu un alt zâmbet, altul decât cel fals. Nu le-am zis nimic, deşi se tot băgau în seamă. Eu nu citesc ziarele oamenilor şi categoric nu mă joc cu ei. Vroiam să fiu singurul ce doarme…
Timpul se scurgea mai încet decât razele lunii şi eu aveam o noapte fără vis. Ştiam că în dimineaţă mă voi trezi flămând după ea şi vom mânca undeva împreună din aceeaşi pizza, la un restaurant din centru. Gândurile m-au ţinut treaz în alt oraş, dar totuşi mai aproape decât eram cu zile-n urmă…
partea a doua
Etichete Sibiu
3 decembrie, 2007 la 13:29
oraşul ăsta are ceva. ceva numai al lui. ceva ce vreau să găsesc, cândva, la o terasă, cu o cafea bună în faţă, după ce voi fi avut curaj să renunţ la ceea ce trebuia să renunţ de mult: un alt oraş, tristeţi, obligaţii şi tot aşa. m-a fascinat din prima clipă şi e singurul loc unde am reuşit să mă simt acasă, mai “acasă” decât locul unde am crescut.
3 decembrie, 2007 la 17:14
pe mine m-a completat odată, mai demult…
4 decembrie, 2007 la 20:29
Frumos oras intr-adevar, dar tu il faci sa para trist. :( Nu e asa trist. Tu de ce esti trist?
6 martie, 2009 la 18:18
am fst si eu de cateva ori in sibiu .frumos oras
6 martie, 2009 la 18:20
dar dc “dramatyzezi” totul?sunt si imagini lokuri spatyy,prsoane…..care styu sa zambeasca care au kuloare si un gram de speranta……ma regasesc in vb tale….parca simt ce simty parca styu cum te simty ………..dar sa sty ca se poate…….se poate
17 aprilie, 2009 la 18:55
[...] sărutat iar în intersecţie…la fiecare intersecţie! Am vorbit multe, ne era dor… [...]