soare uitat

Soarele-şi deschide ochiul în umbra munţilor, iar clipind, copacii-n vânt mă mişcă şi pe mine…

Pe iarba minţii, bătătorită de paşii tăi profunzi şi goi, stau în ploaie, printre lacrimile dimineţii…

Doare un apus s-aştept de unul singur. Am să te uit prin stele…

Posted in blooddrops.

3 Responses to “soare uitat”

  1. Vera Spirescu Says:

    Eu nu am mai vazut un apus de multe saptamani. De obicei, eu vedeam apusuri pe o colina, la iesire din oras. Insa, nimeni nu mai merge acum pe colina. Pa pa, colina, pa pa, apusuri!

  2. Alex Says:

    Eu l-am uitat demult, apusul… ce-aş vrea să-l vadă cineva şi să-mi spună în cine l-am lăsat…

  3. Arezia Says:

    ffs mane ur not dead ,du-te la tara vezi apusul acolo nici un gand toxic nu exista pe bolta doar respiratia copacilor ^^ <<

Leave a Reply