Iubindu-te clipind…

Mi-e dor de toate toamnele noastre. Mi-e atât de dor încât, de dragul tău, în clipa asta îmi închipui că sunt un parc. Unul care în loc de copaci are oameni. Iar aceştia, pe măsură ce-i văd, se transformă în cuvinte. Iar eu alerg de la unul la altul şi caut un înţeles. Vreau să ştiu de unde ai apărut. Unde te-ai dus şi cui m-ai lăsat. Şi deşi e seară şi mi-e frig, cu tâmplele-mi albe te simt aproape. Simt că eşti tot aici, în parcul meu, în parcul nostru. Poate că eşti deasupra, ţuguindu-ţi buzele în umbra norilor, ori respirându-mi în ceafă. Simt asta după cum frunzele, pe măsură ce le sărut, se îngălbenesc şi se aştern la închipuitele tale picioare. Doar pentru ca tălpile să poată purta atâta iubire neîmplinită…

Altădată coboram treptele fără să mă uit, ştiind că eşti… Dar poate că tu nu mai eşti. Cineva te-a iubit mai mult şi te-a luat…

Tristă toamnă ai adus în mine. M-ai lăsat singur, precum ţigara aruncată-ntre pietre, ce se consumă doar când vântul oftează. Ori precum acest trandafir ofilit, pe care-l port prin viaţă, în speranţa că dâra de sânge pe care i-am lăsat-o, nu se va usca decât când îl va atinge pe gură…

Iubindu-te clipind, precum frunzele…

molii

Ca moliile ne înfigem

cu toţii-n fericire,

o clipă de iubire,

şi ne stingem în lumină.

Dar eu sunt pasăre divină…

De ce zborul nu mi-e drept?

Aripi tot mai bat în mine…

dar inima-mi păleşte-n piept.

Un dor mă cheamă

în lumină

…

Enjoy Everything Easier

Easy Ethernet for Everyone

Asus a lansat de curând un model revoluţionar de laptop, bazat pe memorie flash, făcut pe mărimea unui blogger şi cu un ecran micuţ de doar 7 inchi. Adică nu e un laptop pe care poţi să te joci, să vezi filme sau să prelucrezi în Photoshop. Există PC-uri normale pentru asta. Asus Eee se vrea a fi un gadget mobil pentru omul în mişcare, eliminând tot surplusul tehnic de care chiar nu ai nevoie (hdd, ultra-procesor, rami mulţi) dar păstrându-se totuşi util în raport cu internetul: webcam, WiFi şi 3.5 ore autonomie.

Un mare minus ar fi ecranul, care e mai mic decât ar trebui în comparaţie cu dispozitivul. Şi hardului e de altfel redus la 4Gb, din care mai ocupa şi Linuxul câţiva.

Asus are laptopuri foarte performante, şi scumpe. De aceea acum se îndreaptă spre o clasă mai non-business, o clasă care apreciază mobilitatea înainte de toate la un preţ foarte mic (momentan doar emag).

PcNews.ro organizează un concurs de sloganuri potrivite pentru Asus Eee, la care particip şi eu. Pentru cei care doresc să se înscrie şi să câştige unul dintre cele 3 Asus Eee găsesc mai multe informaţii pe link.

Enjoy Everything Easier

with Asus Eee PC

monumentul

Aştept lumini să cadă pe umbrele din noi,

monumente vechi uitate ale unor morţi eroi…

monumentul ascuns

porţelan m-ai spart

Îţi pleci coapsa… Pleoapele-mi ascund cerul albastru într-un trup de noapte. Stele cad, rămâi doar tu. Cu şoapte-n păr trezeşti şi vântul, îţi porţi glasul departe, prin cenuşi înflăcărate. Laşi umbre să se verse în ulcior, cu moarte amintiri. Un bibelou de porţelan, o balerină c-un picior ce stă mândră pe un raft din bibliotecă, tuşind în praful uitării…

S-a aruncat balerina de pe raft, cu trecutul spart de clipă, ea încet se mai ridică, în cenuşi de fenix cald…

deschid ochii şi nu eşti…

cel mai tare drog

Cel mai tare drog e fericirea. Cu el poţi să zbori, demon fiind, în raiul trupesc. Poţi să strângi nisipul mării în mână, oprindu-i valurile… Dar nu o faci. Şi intri în sevraj. O stare de iubire, cu un gol în tine, amar copac de fructe interzise. Şi muşti din mere ce nu trebuie muşcate. O fată cu-n sărut de înger, muşti şi din păcatul ei…

Şi te crezi iar fericit că-n vis tot ce atingi e cald şi moale. Ţepii de gheaţă nu-i mai vezi…

doar un chip in blur

minţit de ochiul tristeţii
ca un vultur ce aşteptă omul să moară
crud

în zbor

Tristeţe, zboară unde ploile nu-s lacrimi,

cât dragostea într-o aripă-mi va bate…

Căci iată, mă rătăcesc în tine

cum pielea descuamată se-ascunde în covor,

cum cerul plin de păsări

s-acoperă de nori…

Din tot ce n-am trăit,

tu, noapte ce-ai rămas,

ascunde-te-n oglindă

şi mori în lipsa mea,

praf spânzurat de grindă!…

e timpul…

Coji de portocale prin cameră, demult apuse în gust… Zac aşteptând uitarea să le vină.

Mă simt atemporal printre atâţia oameni ficşi, cu ceasurile la mână, punctuali. Timpul trece, dar de ce să-mi măsor existenţa când vreau s-o uit? Am fost şi eu în timp visător, până când o clepsidră s-a spart iar valurile mi-au furat nisipul…

O oră preferată? Nu am, dar acum e 1:08 plin de mister…

Cred că e timpul…

pagini rupte

Titlul nu invocă dorinţa de a rupe paginile după citirea lor, ci regretul de a nu le fi rupt înainte. Leapşa de la Phoebs, de altfel şi prima leapşă primită :) Cărţi citite, terminate, lăsate la o anumită pagină sau închise brutal…

“Arta de a nu scrie un roman” sau mai pe scurt “Novel Notes” de Jerome K. Jerome

Deschisă la jumătate, e o carte devorată. Prea greu, zic eu, ţinând cont că stă la mine în cameră de peste un an. Nu că nu ar fi interesantă, dar… şi aici orice scuză cu nu am timp ar fi penibilă. E un scris mai încifrat, la care poate doar râzi prima oară, dar te face oarecum să te gândeşti şi la altele. Aşa că unele pagini uiţi că le citeşti, şi revăzându-le după un timp, îţi par mai profunde.

Alta necitită… şi nici nu intenţionez în viitorul apropiat. Prefer să consider că am evoluat. Zic asta după ce am citit aproape toate cărţile lui, pe vremea când nu era aşa cunoscut.

O carte pe care chiar am citit-o? … nu merită s-o zic…

drum ruginit

Am vrut să-ţi fiu o frunză, din ramuri de iubire,

dar am ruginit cu timpul.

Cum de mine ai să te scuturi, culorile…

 

waiting…

waiting for the miracle to come…

decupat

Decupat mă simt în degetele tale, foarfece ascuţite de minciuni…

Pe un perete alb, văruit de oameni naivi ce ca mine credeau în ceva frumos, arunc cerneala. Timpul se scurge invers…

Formele ei se rup şi nu mai văd o floare.
Ultimele sărutări au fost spini, şi nu petale, dar tot roşu m-am simţit…