0100
25 octombrie, 2007 — AlexOra în care şi noi am fost 1, noaptea în care ne-am pierdut privirile şi gustul tău a devenit gustul meu. Umbrele noastre deja făceau sex, trupurile făceau dragoste iar noi pur şi simplu ne zâmbeam unul altuia. Tu nici nu ţi-ai început cafeaua când eu deja o terminasem…
O sută de minute te-am privit după, iar eu în acest timp eram un zero pus în faţa titlului…
Am plecat fără să-ţi zic nimic deosebit, dar am lăsat dorinţa în fumul de ţigară. Şi nici măcar nu te-am atins, să ştiu că eşti reală…
25 octombrie, 2007 at 8:37
Doar atat… :)
25 octombrie, 2007 at 10:27
trairile astea onirice te fac sa pari un poet atata de viu…
25 octombrie, 2007 at 15:58
Iar lipsa lor când nu sunt “poet” mă fac să par de gheaţă… brrr
25 octombrie, 2007 at 16:04
daaa… :)
25 octombrie, 2007 at 19:22
fumul de tigara dispare eventual dar mirosul lui te urmareste oriunde ajungi
25 octombrie, 2007 at 20:07
beautiful, very intense, intelligent and dreamy, love it.
27 octombrie, 2007 at 21:10
misto! mi-a placut!