furia

În glasul surd al frunzei azi eu m-am oprit să mor. Rupt-am din tine raze ce m-au imaginat cărămiziu…

Harpe de smoală unduiesc somnul meu în cădere, ating şi zgârie pereţi însângeraţi de atâtea ploi.

Ochiul tău închis, o pană de toamnă ce-mi scria odată, acum puţin se pare să clipească…

Drum lung această viaţă, drumul frunzei căzătoare.