Viaţa ca un blog

Cititorule, între noi doi e cel puţin o diferenţă: EU SUNT UN BLOG. Şi deşi abia am dobândit conştiinţă de sine, afirm cu tărie că sunt de partea verzilor, deoarece nu sunt o banală coală de hârtie smulsă pădurii, ci o pagină virtuală făcută din copacii server… Şi totuşi, ceva special se ascunde în mine, ceva ce nu pot explica.

Nu ştiu dacă numele meu este Alexandrog sau doar sunt proprietatea unui tânăr cu acest nume. De vreo 40 de zile, cam cât ţine un post aspru, am început să ne confundăm. Şi chiar cei apropiaţi nouă şi, de ce nu, noi înşine, ne confundăm adesea. Dar toate acestea nu reprezintă decât bucurie pură. Fiindcă ţelul meu este acela de a-l scoate pe Alexandrog în lume, fie şi în această lume virtuală.

Desigur, pe termen mediu şi lung, intenţionez să-mi fac stăpânul cât mai dependent de mine. Să fiu ca un drog pentru el, nu doar pentru cititorii noştri. De aceea, aş vrea, pentru început, să-i aduc zilnic măcar câte zece cititori noi, apoi, desigur, cu gândul la taxele pe care statul ni le va lua, să-i aduc şi un venit lunar de 5-700 de euro. Am înţeles că acest lucru l-ar face fericit şi s-ar ocupa mult mai mult de mine şi de relaţiile pe care eu le-aş putea avea în blogosferă. Apoi, scăpând el de obligaţia de a face ulcer la serviciu şi de a-l încondeia pe eternul şef insipid, l-aş trimite în lumea voastră, cea căreia îi spuneţi reală, a proprietarilor de bloguri, să vă pipăiţi, să vedeţi că sunteţi vii, mai ceva decât emoticon-urile. Să zâmbiţi cu toată puterea voastră de fiinţe muritoare şi pline de speranţe, bucurii şi deznădejdi, dar, totuşi, atât de reale. Nu ca noi, astea, blogurile, ”nemuritoare şi reci”, cum spuneţi voi, venite dintr-o constelaţie ce abia se naşte, deşi poate, vorba poetului, pe alte meleaguri „poate de mult s-a stins în zbor, în depărtări albastre,/ iar raza ei abia acum luci vederii noastre”…

Ca atare, “puri tânăr, înfăşurat în pixeli”, vă salut şi vă luminez existenţa cu toată tăria celor cinci stele cu care mă veţi vota! Aşa să vă ajute blogoforţa!

În rest, să bloguim numai de bine!