Lumi diferite

Zgomot de frunze nedesprinse rup din mine bucăţi, de gelozie. Ploaia adusă de gânduri îmi şterge picături de sânge… Acum gâfâi la atingerile mele, ai uitat să gemi. Degeaba stau în cimitir prin apă, prea multă apă, şi simt că mă înec. Zâmbetul tău mă omoară încet; încet simt că mă scufund pe marginea sicriului… refuz braţele tale drepte şi reci. Odată ai fost caldă, acum eşti doar trup.

Groapa ce ne separă e o oglindă cu două feţe opuse, iar tu mă priveşti dintr-o zi însorită cu zâmbetul pe buze… Braţele-ţi sunt la fel de reci şi drepte pe lângă corp, copilă dulce… ciudat e că eu sunt cel ce moare. Şi ţie îţi place să priveşti…