şi fumul de ţigară nu mai e
26 august, 2007 — AlexSe aşezase pe scaunul rotund din piele neagră şi dintr-o răsucire bruscă îl lovi pe bărbosul din dreapta lui. Berea de pe tejghea nu avea suficient timp să-i păteze. Chelneriţa ştergea spuma cu ochii pe noul venit, muşcându-şi buzele fără să-şi dea seama. De fapt nimeni nu îşi dădea seama… erau prea ocupaţi de scandalul ce o să urmeze. Ridicându-se în picioare, bărbosul începu să zâmbească şi îi trase neghiobului o palmă prietenească peste spate.
- Mersi pentru bere, asta germană nu se compară cu pişoarca aia…
Din portofelul lui se observau multe hârtii de 10 mii, şi doar una de 50. Mereu neîndemânatic, scotea banii pe rând şi îi ţinea între degete, deoarece nu se putea concentra pe mai multe lucruri deodată. Avea să-i dea chelneriţei 40 de mii pentru berea bărbosului. M-a impresionat încercarea fetei de a-l agăţa pe omul prea abătut să comenteze. Ea a pus pe tejghea o hârtie de 10 mii, obligându-l să scape hartia de 50… Imediat după, chelneriţa continuă pe un ton rautăcios:
- V-am dat 100 de mii…
- Nu, nu este adevărat, speriat şi confuz vorbea săracul om, neînţelegând misterele dragostei subite… Se uită la cei din jur, neştiind cum să reacţioneze într-o asemenea situaţie.
- Îmi cer scuze, credeam că aveţi mai mulţi bani, d’aia am încurcat, am presupus că îmi daţi o hârtie…
Era complet distrat de la vorbele chelneriţei. Ochii injectaţi priveau ultima masă din local, locul nefumătorilor, cum o domnişoară îşi învârtea ţigara neaprinsă în toarta de la ceaşcă. Aştepta demult, se vedea efectul cafelei şi nerăbdarea prin ritmul degetelor ce loveau masa de lemn, aşchiile ce i se înfingeau sub unghii…
Era prietena lui, le recunoscusem poza din portofel. O poză instant, făcută probabil în subteran la metrou. Mi se părea cunoscut fundalul, mergeam des pe acolo, sau poate doar confundam…
Avea o faţă de fraier, un om ce pierde tot, un om ce nu are curaj să flirteze cu o chelneriţă sau să se certe cu un bărbos… Sau să se ducă la prietena lui şi s-o întrebe pe cine aşteaptă la o oră aşa târzie, de ce stă şi nu fumează?… De ce nu este la serviciu, cum i-a spus la telefon… Lucruri imposibile pentru un îndrăgostit…














26 august, 2007 at 20:12
“Lucruri imposibile pentru un îndrăgostit…”
hm…eu gandesc ca mai ales pentru un indragostit, posibile.