când închid ochii şi nu mai sunt…

A mea minte pe covor, întinsă, pierdută printre forme florale…

Închis în ochi încerc să nu te vad aşa cum eşti, vroiam doar o amintire să aud… Cum că mă iubeşti şi-n talpă… De merg am să te strivesc. Atunci rămân mort zâmbind şi tu vie plangând la picioarele mele.

Nu te văd prea bine în corpul ăsta, nu pare a fi al tău. Formele ţi s-au îngreunat şi vocea e diferită… Ai iubit pe altul?
Minţi, îmi dau seama după culoare, astăzi eşti cea mai neagră dintre fiinţe…

 

când închid ochii şi nu mai sunt eu… (şi mă simt mai bine)