revedere
18 august, 2007 — AlexMi se lipesc degetele ca nişte magneţi, tastele se scufundă în praf şi o veche dorinţă mă mai arde. Mâinile mele sunt ruginite dar ea mă înţelege şi mă poartă uşor spre calmul de odinioară. Îmi era dor de acest sunet, de aceste atingeri plăcute, şi greutatea ei neschimbată în braţele mele… Tot pe o pagină ştearsă mi se oferă, cu acelaşi trup de literă din care am gustat primăverile timpurii.
Doare să-i mai scriu, aş lăsa doar un bilet de adio…














18 august, 2007 at 22:25
doare sa stie ca a gresit..ca trupul ei de litera nu-si va mai gasi locul in bratele tale…ca va privi totul din umbra..va veghea de undeva departe..si totusi spera ca va putea sa indrepte ceva..ca isi va putea oferi intelegerea si iubirea…si nu va repeta greselile din trecut…ca va aduce fericirea si calmul de care ai nevoie…doare sa stie ca nu va avea iertare..ca nu o merita…sau nu a demonstrat ca o merita…ca si-a deschis inima si a inceput sa simta…insa a ratat ocaziile in a arata ce simte…dar stie ca daca va fi o data viitoare…ar face totul ca dragostea ei sa fie simtita…si doare sa stie ca acea data viitoare poate nu va mai exista..dar ramane speranta…si dragostea…amintirile…ce n-ar da sa poate intoarce timpul..dar nu se poate…si doare…si isi cere iertare recunoscandu-si toate greselile…si doare…