fragil
18 august, 2007 — AlexMă gândeam să fiu fragil, să nu mă mai doară când zâmbesc sau când iubesc. Pur şi simplu să mă sparg în sute de cioburi care mă reflectă dar nu ca pe un întreg. Să mor atins, prima oară atins.
Mă gândeam să fiu dur, să suport fiecare sărutare acidă şi ironie plăcută. Asemeni unei stânci să erodez încet la mişcarea valurilor. Orice întră în mine să se spargă în sute de stropi şi să nu mă mişc deloc.
Viaţa e doar un moft, până când începi s-o simţi, să te doară cu adevărat.
20 august, 2007 at 10:20
Alex…. Vine de la Alexandra … sau de la Alexandru? De fapt, nu contează. Ceea ce contează este sensibilitatea care răzbate din rândurile pe care le scrii. Bănuiam că undeva, în lumea asta din ce în ce mai afundată în depravare, mai există oameni buni, sensibili, care simt dragostea lui Dumnezeu. Dar nu prea reuşeam să-i identific. Zilele acestea am descoperit unul: tu, Alex. Ferice de tine! Ferice de părinţii care au îngrijit un astfel de suflet!
Nu ştiu ce vârstă ai dar, dacă nu ai foarte mulţi, păstrează-ţi sufletul care se citeşte din cuvintele scrise. Iar dacă ai destul de mulţi cât să fi învăţat din greşeli şi să scrii din cele văzute şi trăite, rămâi pe acest drum!
Puţini oameni sunt capabili să înveţe din greşeli, să găsească drumul drept şi să nu îl părăsească. Puţini, dar totuşi există. Eu sunt unul dintre aceşti oameni. Viaţa mi-a dat nenumărate lecţii din care cu greu am învăţat. Până când Dumnezeu mi-a trimis unul din sufletele lui întrupate în oameni speciali care mi-a arătat, cu răbdare, cu propria suferinţă, unde am greşit şi de ce. Mi-am învăţat lecţia şi am redevenit, fără să fac din asta o laudă de sine, omul pe care îl zămislise Dumnezeu şi pe care îl alungasem în uitare.
Îmi face plăcere să-ţi citesc rândurile şi o s-o fac în continuare, pentru că scrii pentru sufletul meu. Am ales să îţi trimit câteva gânduri ca un comentariu la acest text, pentru că spune ceea ce simt, uneori, şi eu.
Atunci când timpul mi-o va permite, o să-ţi mai trimit din opiniile mele, dacă nu ţi-e cu supărare.
FELICITĂRI!
The Solitary
20 august, 2007 at 12:17
Mă numesc Alexandru şi, deşi sunt tânăr, am putut să gust din viaţă cât să-mi dau seama ce fel de fruct este. Experienţa altora m-a ajutat să nu o iau pe aceleaşi căi greşite care mă tentau odată cu vârsta.
Chiar aştept opinii diferite despre această viaţă, pentru că e bine să învătăm de la alţii :)
Mulţumesc mult pentru felicitări şi vă aştept şi pe viitor.
Toate cele bune!